Cum evaluezi starea unui disc de vinil

Privește, apoi ascultă

Examinează vinilul la lumină bună, înclinându-l pentru a vedea urmele. Ascultă-l când este posibil: o zgârietură vizibilă poate fi silențioasă, iar o urmă discretă poate produce pocnituri. Spune dacă evaluarea se bazează pe inspecția vizuală, audiție sau ambele.

• Mint (M): stare perfectă. O copertă sigilată nu dovedește singură că discul din interior este Mint.
• Near Mint (NM): aproape perfect, fără uzură evidentă și cu o redare apropiată de cea a unui disc nou.
• Very Good Plus (VG+): uzură ușoară care nu afectează semnificativ audiția.
• Very Good (VG): zgomot de suprafață audibil și uzură vizibilă, fără să acopere muzica.
• Good / Good Plus (G/G+): uzură și zgomot considerabile, dar discul ar trebui să poată fi redat până la capăt fără să sară.
• Fair / Poor (F/P): deteriorări grave; discul poate sări, repeta un fragment, poate fi crăpat sau puternic deformat.

Acordă copertei un rând separat

Caută margini desfăcute, urme circulare de uzură, colțuri îndoite, pete de apă, înscrisuri și autocolante. Descrie problema și locul unde se află. „Despicătură de doi centimetri pe marginea de sus” spune unui cumpărător mai mult decât „puțină uzură”.

Verifică separat plicul interior original, foaia cu versuri, posterul și celelalte inserții. Fotografiază ce este prezent și notează ce lipsește. Nu face o medie între disc și copertă într-un singur calificativ.

Lasă starea să ghideze comparația

Când stabilești prețul, compară exemplare vândute ale aceluiași presaj și cu același calificativ. Nu există un procent unic care să transforme în mod fiabil orice preț Near Mint într-un preț VG+. Salvează calificativele de stare pentru disc și copertă, fotografiile și notițele de audiție împreună cu discul în samla.ai. Folosește-le apoi pentru a compara cât valorează discul tău de vinil.